The Shining

(23)The Shining

(1980)

"Come on Dany! Come and play with us! Forever, and ever, and ever"

Pe lângă faptul că am avut plăcerea să revăd această capodoperă semnată de maestrul Stanley Kubrick, totodată am descoperit noi elemente odată cu trecerea timpului (să tot fie vreo 5 ani de când am văzut The Shining), elemente și observații pe care încerc să le inserez în recenzia pe care urmează să o prezint. Prin prezenta recenzie, sper să-mi fac atins scopul de a te face să-l revezi, iar pentru cei ce nu l-au văzut ...ei bine, e păcat să treci peste această producție muncită asiduu de Kubrick, un thriller cu nuanțe de horror, un film clasic a cărui secvențe au ajuns pe cărțile de profil, fiind totodată niște adevărte embleme ca să nu mai amintesc de replicile celebre precum: "Wendy, I'm home!" sau răcnetul nebun a lui Jack Nicholson: "Heeeeeeere's Johny!"

The Shining e punerea în scenă a romanului omonim al lui Stephen King, ce are ca temă duplicitatea comunicare/izolare, și-i are ca protagoniști pe Jack Nicholson în rolul lui Jack Torrance, Shelley Duvall - soția acestuia, Wendy, și micul Dany, fiul lor, interpretat de Danny Lloyd.  Această temă a duplicității comunicare/izolare apare recurent în film, parțial în capacitatea psihică de a "străluci", parțial în motivul nebuniei lui Jack, dar și în al capacităților paranormale ale micuțului Dany - strălucire care dă numele filmului, fiind tradus și sub numele de flux sau emisie. 

Acțiunea filmului se petrece într-un hotel impunător din Munții Stâncoși, unde Jack Torrance, se oferă să fie "carre-taker" sau conservator, întrucât pe timpul iernii hotelul e închis iar drumul e impracticabil, asta dacă nu deții un vehicul cu șenile...

Familia formată din cei trei membrii a lui Jack Torrance, pare a fi o familie regulară și fericită. Jack e ex-profesor care vrea să devină scriitor și intenționeză să-și termine romanul pe perioada șederii la hotel a cărei slujbă tocmai o obținuse. Soția acestuia e o mamă obișnuită și iubitoare, iar tânărul Dany se pare că posedă niște capacități paranormale, alături de domnul Hallorann (Scatman Crothers) - supervizorul hotelului, care le clarifică ultimele detalii înainte de lăsarea în îngrijire a Overlook - numele hotelului. Totodată, micuțul Dany are un prieten imaginar, Tony, personificat prin degetul lui arătător, care nu e de acord cu plecarea familiei la hotel. 

Nimic din toate astea însă nu avea să prevestească ororile și grozăviile din acel hotel sinistru de mare și gol. Ca un blestem pe care-l poartă acest Overlook, Jack începe să aibă un comportament agresiv total nejustficat, îi răspunde lui Wendy pe un ton răstit pentru orice nimic, îl agresează pe Dany, iar acesta, ca o consecință a capacităților sale paranormale începe să aibă halucinații morbide. Fie cu valuri uriașe de sânge care se revarsă asupra lui, fie cu două fetițe gemene aduse puse în ipostaze sinistre care preț de câteva secunde se uită la el fără nicio noimă, fie o bătrână respingătoare cu chipul deformat și semidezbrăcată care reușește să-l îngrozească pe Dany și odată cu el, și auditoriul.

Spre final, lucrurile iau o traiectorie ascendentă în ceea ce privește ororile, iar Jack, cu mințile complet pierdute începe să o urmărească pe Wendy cu toporul în mână prin tot hotelul, cu intenția de a o ucide, atât pe ea cât și pe micuțul Dany.

Așa cum spuneam mai devreme, nimic din comportamentul lui Jack nu avea să prevestească asta la interviul susținut pentru obținerea postului de conservator al hotelului Overlook. Zâmbea, era amabil, și când intervievatorul l-a înștiințat că în 1970 avusese loc o dublă crimă înfăptuită cu toporul, urmată de sinucidere, a fost ferm convins că lui nu i se poate întâmpla așa ceva și că e un caz cu totul izolat.

O cauză a ororilor din hotelul Overlook e posibil să vină din cauza faptului că acesta e construit pe locul unui fost cimitir indian. Evident că fantezia își face loc prin imaginația scriitorului Stephen King, dar ăsta e unul din motivele din cauza cărora romanele horror în general, sunt consumate de fanii lor - legendele, fantasticul, supranaturalul sau paranormalul. Geniul scriitorului Stephen King, juxtapus cu geniul lui Kubrick, nu poate avea ca efect decât o superproducție, una de calibru înalt ce intră lejer în top 100 cele mai bune filme all time.

Deși sinopsisul e cam lung și nu cred că mai poate fi numit sinopsis ci un rezumat, firul narativ al filmului e destul de complex, iar dialogurile precum și întregul film trebuie urmărite cu atenție, întrucât sunt foarte multe momente cheie inserate, ce la o vizionare superficială le poți scăpa, riscând să ai parte de un film plictisitor și pe alocuri de neînțeles. Țin să te informez de pe acum că nu e deloc așa. Iar despre jocul actoricesc am deasemenea doar cuvinte la superlativ.

Ca o curiozitate, Stephen King nu a fost foarte încântat de felul în care directorul Kubrick i-a interpretat povestea despre deteriorarea simțului realității și afundarea în nebunie. În 1997, acesta s-a decis să scrie un scenariu pentru un mini-serial de televiziune, care-i respectă cu fidelitate romanul. E de prisos să menționez că nu s-a ridicat câtuși de puțin la ecranizarea semnată de Kubrick.

Despre povestea filmului în sine am spus destul și te invit să-i descoperi "strălucirea", "fluxul" sau "emisia" dacă vrei, iar la final, exact în ultimul cadru, vei avea parte de o surpriză, una care te va mulțumi cum nu se poate mai frumos. Așa cum se cuvine, nu voi dezvălui deznodămâtul, nici sclipirea lui Kubrick pusă în scenă prin ultimul cadru, care te va face să reconsideri întreaga poveste a filmului și să-ți spună mari semne de întrebare.